Mai multe studii au demonstrat că indiferența este fatală pentru om. Unul dintre cele mai renumite dintre aceste studii a fost realizat de naziști: au format trei grupuri de bebeluși toți primind același tip de hrană în aceeași cantitate, toți fiind schimbați la aceleași ore cu același tip de produs, însă primul grup a primit afecțiune, mângâieri, joacă, cei din al doilea grup au fost loviți și maltratați, iar cei din al treilea grup nu au fost băgați deloc în seamă, au fost schimbați și hrăniți cu minim de contact. Ce s-a întâmplat cu acești bebeluși? Cei din primul grup s-au dezvoltat normal, cei din al doilea grup au supraviețuit marea majoritate suferind de retard, iar cei din ultimul grup au murit.
Așadar, omul are nevoie de a fi văzut, recunoscut, atins, mângâiat, iubit, înțeles, de a se simți important. Omul are nevoie să comunice, să facă un schimb energetic cu alte ființe. Omul are nevoie atât de hrană trupească, cât mai ales de hrană spirituală.
Pe măsură ce ne iubim mai mult pe sine, se mărește capacitatea de a ne putea împlini singuri mai eficient nevoile și astfel să experimentăm bucuria. Ca adulți când punem în spatele altcuiva sarcina de a ne umple golurile, să ne facă să simțim o anumită stare, vin la pachet pretențiile, așteptările, amăgirile și dezamăgirile, ne iluzionăm și ne deziluzionăm.
Doar că….învățăm să ne respectăm, să ne iubim, să ne valorizăm prin prisma modului în care am fost priviți și iubiți în prima parte a vieții. Și desigur învățăm prin imitare. Iată explicația pentru care dacă îți dorești copii fericiți și sănătoși din toate punctele de vedere, fii tu un exemplu viu că se poate.
Fiecare neam ajunge să aibă propriile sale sisteme acceptate de educare și îngrijire a copilului și ne putem da seama cum sunt privite ființele umane prin vorbele populare. Modul de educare se repercutează direct în rezultatele societății respective.
Românii obișnuiesc să spună:
“E mic și nu știe” Ce știm noi despre lumea interioară a puiului de om?, câte studii de specialitate în ceea ce privește psihicul uman are acea persoană care afirmă acestea?
“Nu lua bebelușul în brațe că se învață și nu mai scapi de el” Aoleuuu, vrea cineva să scape de copilul său? Dacă negăm nevoia vitală de a fi ținut în brațe a nou-născutului, de ce nu am nega și nevoia de a bea apă? Cu ce ar trebui să se învețe copilul dacă nu cu afecțiunea?
“Dacă ții copilul în brațe, te doare spatele” Eu cred că al tău corp genial secretă oxitocina – hormon al iubirii care are nenumărate beneficii asupra sănătății și îți întărești musculatura ținându-ți pruncul în mod corect.
“Copilul se pupă doar în somn” – privare de afecțiune
“Tu să taci când vorbesc eu” – privare de libera exprimare și respect
“Lasă-l pe altul să îți ia locul că e mai mic / mai mare”, “dă-I jucăria ta lui X că așa zic eu / să nu plângă copilul celălalt” – traducere Tu nu meriți, sacrifică-te, tu poți să suferi, dar să nu arați, trebuie să îi faci să se simtă bine pe ceilalți. Ia, dragă adult, dă-mi și tu mie mașina ta că plâng și poate vin și mândră cu ea bușită. Nu de puține ori copiii returnează jucăriile ușor deteriorate… Copilul împarte jucările sale DOAR dacă e de acord și fixând un timp în care celalalt se poate juca cu proprietatea sa, având spațiul creat de părinți sau adultul însoțitor de a-și expune părerile, dorințele, cererile, fricile.
“Îți e frig” – adică tu știi ce simte copilul și cumva îl consideri incapabil să își dea seama. Nu mai înțelept este să îl întrebi, să îl înveți să fie în contact cu corpul său și să fie conștient de consecințe?
Nu mai zic de:
~șantajare emoțională “dacă mă iubești/ ca să nu se supere mămica, mai ia o gură de supică”,
~programările negative “te îmbolnăvești”, “dacă…., te doare capul / burta “
“te trage curentul și răcești” – cine e curentul ăsta? Vrei un copil sensibil crescut în bolul de cristal sau un copil capabil să se protejeze de pericole reale și care e adaptat mediului de pe planeta asta?
Cu cât este mai civilizat un popor și traiul este mai înalt calitativ, cu atât sunt mai respectate ființele umane indiferent de vârsta lor, deci își respectă copiii, le vorbesc politicos, cred în noua generație pentru că își asumă că sunt educați de ei, nu îi educă cineva de pe Lună și le sunt trântiți lor în ogradă.
Vorbeam ieri cu o prietenă și am conștientizat împreună că atunci când o persoană face dezvoltare personală e privit fie ca puțin ciudat, nebun, fie oamenii au pretenții de la el/ea:
– Înseamnă că ești bogat
– Trebuie să fii mereu calm și zâmbitor
– E obligatoriu să îi suporți pe alții sau să fii bun (bun însemnând poate puțin prost)
– Trebuie să fii detașat, mai degrabă cu sensul de nepăsător la defectele și viciile oamenilor și societății
– Trebuie să ai o relație de cuplu fericită în permanență sau să fiți toată viața împreună
– Ori ești perfect, ori pentru ce pierzi timp și bani cu dezvoltarea asta a ta?
Pe mine dezvoltarea persoanală și spirituală m-a pus în contact cu mine, m-a dus profund în universul infinit ce sunt, m-a ajutat să mă înțeleg mai bine, să mă mint din ce în ce mai puțin, să nu prea mă mai prefac, să fiu autentică și ok cu unicitatea mea, să îmi scot la suprafață resursele interioare și să utilizez resursele exterioare. De aici rezultă acceptare în totalitate, deci să mă pot iubi și să mă iubesc pentru cine sunt cu adevărat, nu pentru măștile mele drăguțe. Iar foooarte, foarte important pentru mine (și încă lucrez la asta) să mă pot exprima fluent, fără frici, așa cum simt și percep eu, cu respect față de mine și de ceilalți.
Ce am mai câștigat eu și am observat și în cazul majorității care investesc în dezvoltarea lor?
• Să trecem mai ușor și diferit peste provocări, să îmi dau voie să simt ceea ce simt. Altă aberație pe care o mai aud de la adulți adresată copiilor “nu plânge pentru că nu mai ești bebe”, “băieții nu plâng”, ’’copiii mari nu plâng” – traducere Nu ai voie să plângi, să fii trist, supărat, revoltat, taci și înghite, plânsul nu e ceva normal. De fapt! Emoțiile sunt toate normale, omul este o ființă emoțională. Neacceptarea emoțiilor reprezintă calea sigură spre boală, tulburări de personalitate și comportamente deviante ori rigide, relaționare toxică. Într-adevăr nu toate comportamentele sunt în regulă și aici avem de învățat să ne manifestăm autentic însă fără a răni pe nimeni.
• Să nu (mai) acceptăm abuzul
• Să nu mai acționăm pentru a demonstra sau pentru a da bine în ochii lumii, ci să facem lucruri în contact cu sufletul nostru, aliniind inima – mintea – corpul
• Să facem diferența între proiecțiile celorlalți și adevăr
• Să fim în echilibru
• Să ne asumăm pentru sine și să nu îi mai cărăm în cârca pe ceilalți (asta nu place prea tare însă ajută la maturizare)
• Îți faci bine treaba ta, le permiți să își facă treaba lor pentru că începi să vezi geniul din tine și astfel vezi și geniul din ei
• Ieșire din comparație și conflicte, intrare în colaborare, contribuție, susținere
• Nu mai trăim în iluzie, ci în conștiență și atunci reușim să estimăm mult mai realist situațiile
• Nu mai putem fi manipulați, constrânși, șantajați, desigur oprim și noi cele mai subtile moduri de a-i folosi pe ceilalți pentru că devenim integri, conștienți de consecințele intențiilor, gândurilor, vorbelor și faptelor noastre
• Nu mai credem tot ce se vehiculează pentru că ne ridicăm semne de întrebare, ne punem inteligența la treabă.
Yuhuuuu!!! Pe tine cu ce te-a ajutat dezvoltarea personală / spirituală? Cât ești dispus să investești în tine ca timp, bani, energie? Cum ești privit? Cum te privești? Pe ce lucrezi în această perioadă a vieții tale?
Te îmbrățișez cu iubirea cea mai pură!
Coach și Om Adina Ene
