Relația cu sine, autominciuna și toxicitatea

Relația cu sine

Am mințit muuuuult măsurat în timp, număr, gogomănie. Eu pe mine, eu pe ceilalți.

Am crezut minciunile mele și pe ale celorlalți. Desigur că o parte din mine știa, știe totul… acum am o relație cu această parte din mine și mă anunță, la început șoptit, apoi prin furie – asta pentru că am eliminat programul-implant „fetele bune nu țipă, nu se înfurie, tac și înghit că altfel o iau”, l-am înlocuit cu „sunt o ființă completă și complexă, dacă mă prefac că sunt calmă și mă prefac că eu nu mă înfurii, nu sunt autentică, iar din când în când o să erup, am depășit negarea. Furia îmi transmite mesaje prețioase.”

Așa că îmi dau voie, furia nu e greșită. Comportamentele agresive da, sunt aducătoare de nebunie și chestii periculoase, deci nu servesc. Îmi permit să fiu supărată, tristă, nemulțumită, frustrată, astfel aceste stări vor sta pentru o scurtă perioadă cu mine și eu îmi permit mie să zâmbesc cu tot sufletul, să râd cu gura până la urechi.

Relațiile în care sunt pusă în evaluator, în sertărașe, în care „trebuie” să port cele 1000 de măști, mă obosesc și mă încorsetează teribil.

„Te iubesc pentru că stai cuminte, te iubesc pentru că nu mă provoci”… ori mă iubești, ori nici macar nu mă accepți? Ori mă iubești, ori nu ai timp nici măcar să mă auzi, d’apoi să mă asculți, să te pui în papucii mei, să faci eforturi să mă înțelegi? Mă iubești ori doar îți place imaginea mea, cum dăm noi doi „pe sticlă”?

Uneori poate par în-nu-știu-ce-fel – dacă mă întrebi și nu interpretezi multe minunății poți să afli. 🙂 Uneori am nevoie doar să stau singură (aparent singură cu nesfârșitele gânduri, visuri, trăiri, sentimente, entități), să fiu lasată în pace, pot să tac ore întregi, să vorbesc minute în șir, pot să râd din senin, pot să mă schimb de zece ori pe zi, pot să stau 3 zile cu o rochie (rămâi uimit că tot miros frumos, nu-i așa?), să dansez ciufulită sau să îmi iau fața de divă serioasă cu părul proaspăt coafat. Și cum ar fi să știi că judecățile, comparațiile, amenințările, indiferența, criticile, etichetările nu ajută, ci rănesc? Rănile sufletești sângerează și supurează mai-mai ca cele corporale chiar dacă nu sar în ochi.

„Ce ție nu îți place, altuia nu îi face”, „ce i-a plăcut lu’ mama sau lu’ fosta, îți place și ție” , „femeile sunt așa”, „bărbații sunt așa”… Nu mai bine dialogăm, clarificăm, stabilim că lucrurile pot sta diferit căci suntem ființe unice și irepetabile?  Cum ar fi să ieșim din puncte de vedere fixe? Cum ar fi să ne deschidem? Cum ar fi să vedem măreția din sine, din partener, din creație? Cum ar fi să trăim contemplând și onorând divinul din cel /cea din viața noastră?

Aleg să creez, punând pe pauză partea de războinică, distrugătoare, instabilă.

Aleg să nu mă plâng și să nu reproșez, spunând ceea ce cred, ceea ce simt, ce doresc cu sinceritate, referindu-mă la mine, iar în ceea ce te privește vorbind despre ce observ mai ales faptic și rugându-te să îmi explici.

Aleg respectul, aleg relațiile în înțelegere și armonie, chiar dacă unii pași până acolo încă mai dor.

Da, ofer și primesc nemăsurat, sunt o dăruitoare care se înconjoară de ființe dăruitoare. Dacă stai să contabilizezi „eu ți-am făcut 2 nu-știu-ce, ți-am cumpărat 3 x, tu mie ce îmi faci / dai?”, te înțeleg și te întreb care sunt motivele pentru care ai făcut-o? Din bucuria de a dărui, de a contribui sau din așteptări, din „nu am decât limitat”? Sau? Daca m-aș concentra și eu pe aceste gânduri, mi-aș aminti de cele 32 de oale de mâncare gătite de mine săptămâna aceasta cu un copil în brațe și făcând teme cu celălalt, 30 erau felurile tale preferate, trezirile de la 4 ca să te mângâi pe spate și să te privesc dormind, agenda rearanjată ca să îți fie ziua mai ușoară… dar nu am rostit și mai bine mă opresc…încep să simt un gust amar.

Îți repet că pentru mine a dărui cu iubire și bucurie reprezintă o sursă de reîncărcare și cadou inclusiv pentru mine.

E timpul să las în spate relațiile toxice. Am experimentat loviturile, frica, certurile, jignirile, concurența, prefăcătoria, trădarea, nedreptatea, abandonul, disperarea, pedepsirea, „mai înghit puțin că poate totuși o să funcționeze”, „dacă fac eu eforturi pentru doi, poate o să meargă”, „ceea ce rostesc va fi folosit împotriva mea”, victima, călaul, salvatorul, persecutorul, căderea din lac în puț. E suficient pentru mine. E suficient și pentru tine?

Ce alegeri înțelepte putem lua?

#coachAdinaEne

#relatii sănătoase. Pentru că meriți tot ce e mai bun și sunt aici să scot tot ce e mai bun din tine și să te susțin să îți croiești un drum minunat.

Waaaw, nu mai spun de sesiunile de cuplu, care sunt atât de clarificatoare, vindecătoare, readuc armonia în suflet.

Everybody needs a coach. Here I am.

Lasă un răspuns

Adresa de Email nu va fi publicată.

You may use these <abbr title="HyperText Markup Language">html</abbr> tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>